Metafora pantofului sau cum aflati daca va potriviti fara sa va incercati

Am intilnit metafora pantofului in mai multe scrieri, atit laice (la Patapievici in Discernamintul modernitatii, unde da exemplul omului modern care isi schimba pantoful nu pentru ca nu mai este bun, ci pentru simplul motiv ca nu mai este la moda) cit si religioase (la C. S. Lewis, in exemplul cu pantoful care nu este schimbat nici chiar cind ne stringe, ca metafora a omului conservator care nu este dispus la schimbari nici atunci cind acestea sunt necesare).

In articolul de fata ne vom referi insa la o alta metafora si anume la „incercarea” relatiilor sexuale inainte de casatorie intocmai cum incercam un pantof, pentru a vedea daca ni se potriveste. Asa cum am precizat si in ultimul meu articol (Eu cu cine ma casatoresc?), compatibilitatea nu este nici singurul si nici cel mai important factor predictiv al unei relatii bune, mai ales cind este vorba de relatia sexuala. Totusi, multi tineri gindesc in felul urmator: „vrem sa avem o relatie serioasa si durabila. Cum putem afla daca suntem potriviti fara sa incercam?” De aici si pina la casatoriile de proba nu mai este decit un pas.

Problema este insa ca relatia sexuala nu a fost facuta sa ajunga la desavirsire nici intr-o noapte, nici intr-o luna si nici macar intr-un an, ci se cere perfectata o viata intreaga. Prin urmare, cit timp sa incercam? Un an, doi, trei? Si daca intre timp ne dam seama ca nu „ne potrivim”, ce facem? Nu este la fel de simplu cu a pune pantoful inapoi in raft si a spune: „multumesc, nu mi se potriveste; am sa incerc in alta parte!” Daca vrem sa aflam mai multe despre relatiile sexuale si in ce cadru au fost ele intentionate sa aiba loc, trebuie sa-l intrebam pe creatorul acestora.
1. De ce ne-a creat Dumnezeu ca fiinte sexuale, pentru ca mai apoi sa ne limiteze?
Multi tineri isi pun aceasta intrebare, traind sub impresia ca pierd o experienta unica daca nu isi incep viata sexuala inca din adolescenta. Este aceeasi intrebare ispititoare care a determinat-o si pe Eva sa cada in pacat, crezind ca Dumnezeu ii refuza ceva ce i se cuvenea. In realitate, Dumnezeu ar fi vrut sa-i ofere ceva mai bun si s-o fereasca de ceea ce a urmat: teama (pierderea intimitatii cu Dumnezeu) si rusinea (pierderea intimitatii fizice). Vedem deci cum Dumnezeu pune niste limite tocmai pentru a ne impiedica sa traim aceste experiente. „Adevarata lume a sexualitatii este departe de cea prezentata de revista Playboy: Ea include tragedii, pierderi si singuratate pe linga momentele de placere si triumf.” (Tim Stafford, „Great Sex: Reclaiming a Christian Sexual Ethic”, in Christianity Today, 27).

Traim insa intr-o lume in care se pune accent pe implinirea imediata a tuturor nevoilor, in care nu se respecta promisiunile si care pretinde fericire cu orice pret. In acest context, filozofia de viata a revistei Playboy este mai atragatoare decit filozofia crestina, care ne cere sa renuntam la implinirea imediata a nevoilor proprii in favoarea celor din jurul nostru. In Europa moderna (stati linistiti, nu e vorba despre noi) si in Statele Unite, sexualitatea a ajuns sa capete o calitate cvasi-sacra, cu puteri mistice, este de parere Phillip Yancey in articolul sau „Holy Sex” (in Christianity Today, 25, 2005). „Ne alegem indivizii cei mai senzuali si le acordam statutul de zei si zeite, savurind fiecare detaliu intim al vietilor lor, urmarind statisticile privitoare la „performantele” lor, inconjurindu-i de paparazzi, rasplatindu-i cu bani si statut. Sexualitatea nu mai trimite inspre ceva dincolo de ea; a devenit „acel ceva”, sacrul substitut.”

O explicatie posibila ar fi ca lumea si-a pierdut credinta in Dumnezeu si apeleaza la alte resurse, care-i iau locul. Multi au cazut in capcana dependentei de satisfacerea unor dorinte al caror obiect este intotdeauna ceva mai putin decit ceea ce a intentionat Dumnezeu, sustine Larry Crabb in cartea sa, Vise naruite (Ed. Shalom, Oradea, 2004, pag. 107). Acest lucru se intilneste cel mai des in dependenta fata de o forma de control care nu priveste relatiile. „Voi cunoaste satisfactia deplina si mistuitoare fara sa fiu nevoit sa stabilesc o relatie de durata cu cineva.” Cei care gindesc in acest fel ramin la un nivel superficial si comod in relatiile lor, cautind o bucurie pe care nu ajung sa o simta niciodata, o bucurie pe care numai o relatie profunda le-o poate da. Domnul Isus afirma ca dorinta sexuala afecteaza interiorul unei persoane, inima sa, indiferent daca are loc sau nu o relatie fizica propriu-zisa. In mod surprinzator, El face de asemenea legatura intre dorinta si relatia fizica, intre pofta si adulter, observa Philip Yancey in acelasi articol, „Holy Sex”. Cel care se multumeste „doar sa priveasca” vrea sa-si tina dorinta discreta, rupta de orice contact direct, personal. Isus in schimb expune aceasta deceptie (Matei 5:28).

Din pacate, prea putini oameni apeleaza la biserica pentru a afla care este adevaratul inteles al sexualitatii umane, deoarece considera biserica mai degraba ca fiind dusmanul sexualitatii. Cum si-a cistigat biserica aceasta reputatie este o poveste lunga, iar celor interesati le sugerez sa citeasca tot articolul lui Philip Yancey (http://www.christianitytoday.com/ct/2003/010/3.46.html). Incercari de redresare a acestei situatii exista in ultimii ani, prin mai multe carti care au fost publicate pe acest subiect, atit in mediul ortodox cit si in cel evanghelic. Este un pas inainte, care cu siguranta a fost apreciat atit de tinara generatie cit si de cea mai in virsta. Voi da un exemplu care este graitor in acest sens. Intr-o biserica, in timpul unei predici despre sexualitate, o batrinica asculta cu mult interes in timp ce o femeie mai tinara de linga ea ii punea o multime de intrebari, distragindu-i atentia. Femeia mai in virsta i-a spus iritata: „Lasa-ma sa ascult, ca n-am mai auzit asa ceva niciodata!” Vedem deci cum interesul pentru o perspectiva crestina asupra sexualitatii exista din partea tuturor generatiilor, inclusiv a celor mai in virsta, pentru care acesta a fost multa vreme un subiect tabu.
2. Cum putem sti daca ne potrivim fara sa incercam?
Aceasta este o falsa problema sau mai bine zis o intrebare-capcana. Adevarul este ca nu putem sti cu siguranta nici daca incercam, nici daca nu incercam. „Cu totii avem de ales intre doua tipuri de nebunie, spune Vanier: nebunia Evangheliei sau lipsa de coerenta a valorilor acestei lumi” („Holy Sex”, Christianity Today, 25, 2005). Dumnezeu ne cere sa traim avind incredere in bunatatea Lui, fara sa ne dea garantia ca vom fi fericiti daca asteptam sau ca vom avea o casatorie implinitoare. Din contra, putem vedea in jurul nostru o multime de oameni care au avut relatii sexuale inainte de casatorie si acum au o viata implinita dupa toate aparentele. Nu din asteptare vine bucuria, ci din ascultare, spunea un pastor. Totusi, nu este vorba de acea ascultare copilareasca nascuta din frica de consecinte, ci mai degraba de o ascultare venita din interiorul nostru, nascuta din intelegerea faptului ca este spre binele nostru sa ascultam.

Intr-o casatorie, efectele relatiilor sexuale pot fi benefice atit in punct de vedere emotional (creeaza intimitate, incredere, implinire, sentimentul apartenentei, siguranta) cit si din punct de vedere fizic (creste imunitatea organismului, nivelul de energie, etc.) Nimic nu ne garanteaza ca, daca vom astepta, ne vom bucura de o relatie de acest fel. Cu toate acestea, casatoria este singura care creeaza un climat de siguranta si intimitate. Casatoria creeaza cadrul in care putem avea relatii sexuale fara retineri, fara vina si fara teama. Exista un mit vehiculat printre adolescenti, potrivit caruia ei sunt capabili de cele mai pasionale relatii sexuale. In realitate, cuplurile casatorite de mai multi ani, care se cunosc suficient de bine si care au investit in relatie ani de zile pot avea parte de relatii mult mai implinitoare. Prin urmare, vedem ca nu incercarea diferitilor parteneri sexuali ne ajuta sa ajungem la o relatie implinitoare - desi pe termen scurt ni s-ar putea parea ca este asa - ci fidelitatea si investitia in relatia cu partenerul de viata. Nu exista nici o reteta magica pentru a ajunge aici, ci doar intelegerea faptului ca implinirea va fi pe masura investitiei. Un cuplu necasatorit care alege sa astepte, face o investitie buna pentru viitor si are parte de binecuvintarea lui Dumnezeu peste acea relatie.
3. Ce sa fac daca deja „am calcat pe bec”?
Nu toti tinerii aleg in mod intelept sa astepte pina la casatorie pentru a-si incepe viata intima si invata prin experiente dureroase de ce ar fi fost mai bine sa astepte. Sa luam exemplul unei adolescente care a explicat efectele implicarii ei sexuale in urmatorii termeni:

Contactul sexual dinainte de casatorie a fost experienta cea mai inspaimintatoare din viata mea. Nu a fost deloc experienta care poate satisface din punct de vedere emotional, cum crezusem. Aveam senzatia ca tot ce era inlauntrul meu fusese dezgolit, in timp ce inima mea ramasese neatinsa. Stiu ca Dumnezeu m-a iertat pentru acest pacat, dar mai stiu ca nu pot sa-mi recuperez virginitatea. Ma inspaiminta ziua in care va trebui sa-i spun omului pe care il iubesc cu adevarat si cu care voi dori sa ma casatoresc ca el nu este singurul, desi asa as fi vrut. Mi-am patat viata si aceasta pata nu va iesi niciodata. (Josh McDowell & Bob Hosteler, Manual de consiliere a tinerilor, Editura Noua Speranta, Cluj-Napoca, 1999)

Cazul nu este unul singular si nici dintre cele mai tragice. Dar exista o veste buna pentru cei care se afla in aceasta situatie: „Si asa erati unii dintre voi! Dar ati fost curatati, ati fost sfintiti, ati fost considerati drepti in numele Domnului Isus Hristos si prin Duhul Dumnezeului nostru.” (1 Corinteni 6:11) Noi nu suntem considerati drepti in fata lui Dumnezeu prin purtarea noastra (pentru ca atunci nimeni nu ar putea sta in picioare), ci prin harul Lui. Orice pacat poate fi iertat daca exista o cainta sincera si o intoarcere de la acel pacat.

Domnul Isus a avut har fata de femeia prinsa in preacurvie, dar la sfirsit i-a spus: „Du-te si sa nu mai pacatuiesti!” Regele David a comis adulter si o crima, dar apoi s-a pocait de aceste pacate si la sfirsit a putut spune: „Fa-mi dreptate, Doamne, caci umblu in nevinovatie si ma incred in Domnul, fara sovaire.” (Psalmul 26:1) Aceasta afirmatie este incredibila! Cum poate David sa afirme ca umbla in nevinovatie dupa ce a intretinut relatii sexuale cu sotia altcuiva, pe care l-a trimis apoi la moarte? Exemplul lui David exista ca sa ne arate ca indiferent cit de mari sunt pacatele noastre, prin pocainta sincera putem fi considerati nevinovati inaintea lui Dumnezeu.

Poate ca unii tineri nu au mers atit de departe incit sa aiba relatii sexuale inainte de casatorie, dar au mers suficient de departe incit sa nu doarma noaptea, fiind apasati de sentimente de vinovatie. Pentru situatii de acest tip, Linda Dillow si Lorraine Pintus au pregatit o lista de intrebari din „setul de testare a vinovatiei” (Linda Dillow, & Lorraine Pintus, Conversatii intime, Editura ImpactMedia, Timisoara, 2004, pag. 84). Voi exemplifica doar prin citeva dintre acestea:
1. Te-ai simti rusinata sa porti rochia alba de mireasa in ziua nuntii?
2. E posibil ca noaptea nuntii sa fie o dezamagire, pentru ca va cunoasteti deja prea bine?
3. Te infurii vreodata pe tine sau pe partenerul tau ca ati trecut peste anumite limite?
4. Te simti vreodata neimplinita pentru ca ai daruit o parte din tine altor barbati prin relatii sexuale sau atingeri intime?

Daca raspunsul la aceste intrebari este afirmativ, inseamna ca ai mers deja prea departe si ai nevoie de iertarea si curatirea lui Dumnezeu, ne spun mai departe Linda si Lorraine. Chiar daca stim ca Dumnezeu ne poate ierta pentru orice pacat, de multe ori nu simtim asta si ne intrebam daca intr-adevar am primit iertarea. Aici este important de mentionat un lucru: iertarea este un fapt, nu un sentiment. Daca ti-ai marturisit pacatul, ai acceptat iertarea Lui si i-ai iertat pe altii asa cum ai fost si tu iertat, atunci ESTI iertat, indiferent de ceea ce simti!
4. Cum sa rezist tentatiei de a incerca?
In primul rind, pentru a putea rezista, este important sa fim bine informati cu privire la relatiile sexuale, la efectele acestora in cadrul casatoriei si in afara acesteia. Ideal ar fi ca aceste informatii sa ne fie oferite in familie sau sub indrumarea unui cuplu cu experienta si maturitate spirituala. Inainte de a ne casatori, am fost un an de zile la consiliere premaritala oferita de un cuplu casatorit de zece ani si care avea trei copii. O data pe saptamina petreceam o dupa-amiaza cu familia lor, luam masa cu ei, apoi mergeam in birou pentru consilierea propriu-zisa. Nu pot sa enumar efectele benefice ale acelei relatii de ucenicie. Ei erau in acelasi timp si cei carora le dadeam socoteala de evolutia relatiei noastre. Sugerez tuturor tinerilor aflati in relatii serioase sa aiba pe cineva caruia sa-i dea socoteala.

O alta modalitate de a rezista tentatiei este sa va stabiliti limite foarte clare, pentru a sti dinainte ce veti face si ce nu. Limitele pot fi influentate de cultura, virsta, convingeri personale, dar cel mai important este ca limitele sa fie in concordanta cu principiile biblice. Citeva exemple de asemenea principii ar fi:
- Feriti-va de orice se pare rau! (1 Tes. 5:22)
- Nu fiti o pricina de poticnire! (2 Cor. 6:3)
- Fiti cumpatate si curate! (Tit 2:5)
- Nu lasati nici macar o urma de imoralitate sexuala sa va atinga comportamentul! Fara obscenitati, vorbe nechibzuite sau glume vulgare! (Efeseni 5:3-4).
„Fugi de imoralitatea sexuala”, ne indeamna cu intelepciune Sfinta Scriptura. Fuga poate insemna evitarea situatiilor de natura sa produca o stimulare prea mare tinerilor sau evitarea situatiilor in care sa ramineti singuri. Discutati in schimb despre acele activitati pe care va place sa le faceti impreuna si care pot constitui un substitut pentru relatii fizice intime, mergind dupa principiul din 1 Corinteni 6:12. In acelasi timp, reamintiti-va unul altuia ca ceea ce este mai bun nu s-a aratat inca! (Cintarea cintarilor 1:4 „Imparatul ma va duce in odaile lui... ne vom veseli si ne vom bucura...”)